şi sînt dependentă de jocuri pe calculator
Pierd zilnic ore bune cu jocuri idioate de tip tetris, five on line, jocuri cu numere prime şi cu operaţii aritmetice. Nu e de rîs, e de plîns la anii mei.
Am hotărît să încep terapia de capul meu – care săracul nu e cel mai de nădejde consilier, vezi frazele de mai sus.
M-am apucat de călcat. Cîteva zeci de tricouri. Cu acest prilej am observat că tricourile din casa asta îşi petrec viaţa pe dos. Pe dos sînt aruncat la rufe murdare, pe dos spălate, pe dos puse la uscat, mai nou: pe dos călcate că aşa m-a învăţat pe mine o nemţoaică, da tricourile se calcă pe dos, şi pe dos sînt luate din dulap, întoarse cu un gest scurt pe faţă, purtate, scoase şi aruncate pe dos la rufe murdare.

Călcatul este o activitate care consumă mai mult curent electric decît jocurile. totuşi nu stau pe scaun ci în picioare şi nu mai anchilozez încheietura clickaitoare ci mişc fierotania în stînga şi-n dreapta şi cîrpa de dedesubt cînd şi cînd în sens contrar.  Deosebirea majoră e că la sfîrşitul călcatului ai un rezultat vizibil (şi palpabil) – care nu se compară cu un teanc de puncte care dispar în burta reţelei de electricitate de îndată ce închizi PCul.

Advertisement